Un tablou clinic tipic al tulburării bipolare este alternarea fazelor depresive cu episoadele maniacale.

În timp ce faza depresivă se caracterizează printr-o stare de spirit negativă, apatie, tulburări de somn și lipsa de concentrare, euforia, supraîncrederea și hiperactivitatea sunt simptome clasice ale maniei.

În Austria, între 0, 5 – 2% din populație este afectată de o tulburare bipolară severă (tulburare bipolară I), cu imaginea completă a maniei și depresiei. Alte 5-10% suferă de o tulburare bipolară II, în care sunt prezente hipomania și depresia. Predispoziția genetică, parametrii biologici și psihosociali, precum și anumite obiceiuri de viață pot influența debutul dar și evoluția bolii. Din punct de vedere neuropsihologic, în manie și depresie există o modificare a metabolismului transmițătorului serotoninei, dopaminei, noradrenalinei și GABA între celulele nervoase, precum și în interiorul celulelor nervoase.

Pentru o terapie de succes, este necesar să adaptați tratamentul la evoluția specifică a bolii pentru fiecare pacient. Agenții de primă linie pentru tratamentul fazei maniacale acute sunt stabilizatori ai dispoziției, cum ar fi acidul valproic și litiul, sau antipsihoticele atipice, cum ar fi olanzapina, risperidona, quetiapina și aripiprazolul. Pentru terapia acută a fazei depresive, se recomandă combinația unui antidepresiv cu un stabilizator de dispoziție. Tratamentul medicamentos este completat de psihoterapie specială și psihoeducație.¹

¹ Simhandl C., DFP literature: Management of bipolar disorder, Österreichische Ärztezeitung, Issue No. 5/10.03.2013, pp. 26-35.