Demența în boala Alzheimer (AD) este cea mai comună formă de sindrom de declin intelectual.

Se presupune că între 2-4% din populația cu vârsta peste 65 de ani este afectată de demența Alzheimer. Boala este mai frecventă la femei din cauza speranței de viață mai lungi. Rata incidenței este estimată la aproximativ 1% pe an. Probabilitatea ca o persoană să aibă demență severă până la vârsta de 80 de ani este de aproximativ 20%. Din ce în ce mai mulți cetățeni din țările industrializate occidentale ating vârsta de manifestare a bolii Alzheimer, a cărei prevalență va continua astfel să crească. În Austria, numărul persoanelor care suferă de boala Alzheimer este estimat la 90.000.

Inhibitorii de acetilcolinesterază (de exemplu donepezilul) și memantina sunt disponibili în prezent pentru tratamentul deficitelor cognitive și funcționale ale demenței Alzheimer. Principiul acțiunii inhibitorilor de acetilcolinesterază este îmbunătățirea disponibilității neuronale a acetilcolinei, care este redusă în demența Alzheimer, prin inhibarea enzimei degradante colinesterază sau butirilcolinesterază (ipoteză colinergică). Eficacitatea tratamentului cu inhibitori ai acetilcolinesterazei pentru formele ușoare și moderate de AD ca terapie de primă linie a fost demonstrată pe scară largă. S-au obținut dovezi ale eficacității în studiile randomizate, controlate cu placebo și au fost confirmate și în meta-analize. O provocare specială este conformarea pacientului la tratament. Memantina are o funcție antagonică asupra receptorului NMDA și servește la reglarea echilibrului glutamatului. În prezent, memantina este prescrisă pacienților cu AD in formă moderată până la severă.1

¹ Fleischhacker & Hinterhuber. Textbook Psychiatry. Springer Vienna New York 2012, 370-372.