Migrena este o boală cronică recurentă frecventă, subdiagnosticată, subtratată, care poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții celor afectați

În studiul OMS „Global Burden of Disease”, migrena ocupă în prezent locul 7 din 289 de boli la nivel mondial. Migrena apare cu o prevalență de 10-15% la adulți și 3-10% la copii. Femeile între 25 și 55 de ani sunt de până la trei ori mai susceptibile de a fi afectate decât bărbații.¹

Caracteristica acestei boli neuronale este durerea de cap severă, de obicei unilaterală, pulsantă. Atacurile acute sunt adesea însoțite de pierderea poftei de mâncare, greață, vărsături, fotofobie, fonofobie și osmofobie.² Fiziopatologic, inflamația neurogenă se dezvoltă în zona vaselor durale, este declanșată de activarea sistemului trigeminovascular.

În tratamentul migrenei, se face distincția între terapia acută și profilaxia migrenei, metode de tratament medicamentoase și non-medicamentoase fiind utilizate în fiecare caz.¹ Scopul profilaxiei este de a reduce numărul de zile de migrenă cu până la 50%. Beta-blocantele propranolol și metoprolol, antagonistul de calciu flunarizina și medicamentele antiepileptice topiramat și acid valproic sunt considerate substanțele de primă alegere în acest scop. Chiar și la doze mai mici decât în indicația inițială, acestea reduc sensibilitatea celulelor cortexului pentru a forma o „depresie cu răspândire corticală”.²

¹ Wöber C., DFP literature: diagnosis and therapy of migraine. CliniCum neuropsy, issue 02/2014, pp.30-36.

² German Society of Neurology, Guidelines for diagnosis and therapy in neurology. Headache and other pain: therapy of migraine. (Status: March, 2013)