ADHD înseamnă „Tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție”.
Aceasta este una dintre cele mai frecvente tulburări mentale la copii și adolescenți. Se presupune că între 2 % şi 6 % dintre copii și adolescenți suferă de tulburări patologice de atenție și neliniște motorie. Caracteristici pentru ADHD:

• Hiperactivitate (dorință excesivă de mișcare)
• Neatenție (capacitatea de concentrare afectată)
• Impulsivitate (acțiuni impulsive/necontrolate)

Cu toate acestea, simptomele individuale pot varia în severitate și nu trebuie să apară întotdeauna în același timp. Pe cât de variate sunt manifestările ADHD, pe atât de colorate sunt şi denumirile acestora. Făcând aluzie la dorința tipică de a se mişca a multor copii cu ADHD, acest sindrom este popular numit „sindromul copiilor zvăpăiaţi”. Termenul generic ADHD descrie, de asemenea, manifestarea bolii în care nu se observă un comportament hiperactiv, dar este prezent deficitul de atenție.
De asemenea, nu orice copil neliniștit sau neatent suferă neapărat de ADHD. Doar un medic sau psihoterapeut cu experiență în diagnosticul și tratamentul copiilor și adolescenților cu probleme de comportament poate determina dacă o tulburare patologică este într-adevăr prezentă. Pentru a diagnostica corect o astfel de tulburare patologică, este necesar ca simptomele sa fie prezente o perioadă lungă de timp (cel puțin șase luni) și în diferite domenii ale vieții copilului (familie, școală și timp liber) – numai in acest caz se poate vorbi cu adevărat despre ADHD.
Dacă ADHD rămâne netratat, acest lucru poate avea consecințe grave pentru copil și pentru întregul său mediu familial, cum ar fi eșecul școlar, problemele familiale sau un risc crescut de dependență. În majoritatea cazurilor, îngrijirea intensivă și tratamentul specific al simptomelor pot permite copiilor și adolescenților afectați să realizeze o dezvoltare socială și educaţională normală în mare măsură. Astăzi, tratamentul ADHD se bazează pe mai mulți piloni: combinat individual, după educarea și consilierea tuturor celor afectați, psihoterapie, de exemplu terapia comportamentală a copilului, educarea părinților și a profesorilor și, în cazuri individuale, terapia medicamentoasă. ¹

¹ German Federal Ministry of Health July 19, 2018, www.bundesgesundheitsministerium.de (accessed: 23.08.2019)